عَنْ عَائِشَةَ رضي الله عنها قَالَتْ:
قُلْتُ: يَا رَسُولَ اللهِ، ابْنُ جُدْعَانَ كَانَ فِي الْجَاهِلِيَّةِ يَصِلُ الرَّحِمَ، وَيُطْعِمُ الْمِسْكِينَ، فَهَلْ ذَاكَ نَافِعُهُ؟ قَالَ: «لَا يَنْفَعُهُ، إِنَّهُ لَمْ يَقُلْ يَوْمًا: رَبِّ اغْفِرْ لِي خَطِيئَتِي يَوْمَ الدِّينِ».
[صحيح] - [رواه مسلم] - [صحيح مسلم: 214]
المزيــد ...
'Aișa (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat:
Am spus: „O, Mesager al lui Allah, Ibn Jud‘an obișnuia să mențină legăturile de rudenie și să hrănească săracii în timpul Jahiliyei (perioada preislamică a ignoranței). Oare va beneficia el de aceasta?" El a spus: „Nu va beneficia, pentru că el nu a spus niciodată: «O, Domnul meu, iartă-mi păcatele în Ziua Judecății.»"
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Muslim] - [Sahih Muslim - 214]
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a informat despre 'Abdullah ibn Jud‘an, unul dintre căpeteniile tribului Qurayș înainte de Islam; Printre faptele sale bune se includea și faptul că obișnuia să mențină legăturile de rudenie, să hrănească săracii și să întreprindă și alte acte nobile recomandate în Islam. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a subliniat că aceste fapte nu îi vor aduce niciun beneficiu în Viața de Apoi din cauza necredinței sale în Allah și a faptului că niciodată nu a spus: „O, Domnul meu, iartă-mi păcatele în Ziua Judecății."