Hadis: Fie ca blestemul lui Allah să se abată asupra evreilor și creștinilor, căci ei au luat mormintele profeților lor drept lăcașuri de cult

عن عائشة أم المؤمنين وعبد الله بن عباس رضي الله عنهما قالا:
لَمَّا نَزَلَ بِرَسُولِ اللَّهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ طَفِقَ يَطْرَحُ خَمِيصَةً لَهُ عَلَى وَجْهِهِ، فَإِذَا اغْتَمَّ بِهَا كَشَفَهَا عَنْ وَجْهِهِ، فَقَالَ وَهُوَ كَذَلِكَ: «لَعْنَةُ اللَّهِ عَلَى اليَهُودِ وَالنَّصَارَى، اتَّخَذُوا قُبُورَ أَنْبِيَائِهِمْ مَسَاجِدَ» يُحَذِّرُ مَا صَنَعُوا.
[صحيح] - [متفق عليه] - [صحيح البخاري: 435]

Aișa și ‘Abdullah ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de ei) au relatat:
Atunci când Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) era pe punctul de a-și da ultima suflare, persista în a își trage așternutul peste față, iar când se simțea sufocat de ea, își descoperea fața și, chiar și în acea stare, spunea: „Fie ca blestemul lui Allah să se abată asupra evreilor și creștinilor, căci ei au luat mormintele profeților lor drept lăcașuri de cult”, voind astfel să avertizeze împotriva a ceea ce ei au înfăptuit.
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari și Muslim] - [Sahih Bukhari - 435]

Explicarea sensurilor

Aișa și 'Abdullah ibn' Abbas (Allah să fie mulțumit de ei amândoi) ne înștiințează că, atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) era aproape de a-și da ultima suflare, nu înceta în a-și acoperi fața cu o bucată de pânză. Iar când îi era greu să respire din cauza chinului morții, o dădea la o parte de pe față. În timp ce se afla în această stare extrem de grea, el a spus: „Fie ca Allah să-i blesteme pe evrei și pe creștini și să-i excludă de sub Mila Lui” și aceasta pentru că ei au construit lăcașe de rugăciune pe mormintele profeților, iar dacă acestă chestiune nu ar fi fost extrem de gravă, el nu ar fi menționat-o într-un astfel de moment. Prin urmare, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a interzis Națiunii sale să imite acest act, pentru că el a fost săvârșit de către evrei și creștini și pentru că este o cale care conduce la asocierea de parteneri cu Allah Atotputernicul, adică la politeism.