+ -

عَنْ حُذَيْفَةَ رضي الله عنه أَنَّ رَسُولَ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ قَالَ:
«لَا تَقُولُوا: مَا شَاءَ اللهُ وَشَاءَ فُلَانٌ، وَلَكِنْ قُولُوا: مَا شَاءَ اللهُ ثُمَّ شَاءَ فُلَانٌ».

[صحيح بمجموع طرقه] - [رواه أبو داود والنسائي في الكبرى وأحمد] - [السنن الكبرى للنسائي: 10755]
المزيــد ...

Hudhayfah (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Nu spuneți: Ceea ce voiește Allah voiește și cutare și cutare, ci spuneți: Ceea ce voiește Allah, apoi ceea ce voiește cutare și cutare.”

[Hadis sahih în general prin lanțurile sale de transmițători] - [Narat de Abu Dawud, Ahmad și An-Nasa'i în Sunnan al-Kubra]

Explicarea sensurilor

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a interzis unui musulman să spună: „Ceea ce voiește Allah voiește și cutare și cutare.” Sau orice voiește Allah și cutare. Asta pentru că Voința lui Allah este absolută și nimeni nu o împarte cu El. Folosirea cuvântului „și” indică participarea și a unei alte persoane împreună cu Allah. Dar el să spună: Ceea ce voiește Allah, apoi ceea ce voiește cutare și cutare. Astfel că, prin a spune „apoi” în loc de „și” voința omului Îi este subordonată voinței lui Allah.

Traducere: Engleză Urdu Spaniolă Indoneziană Uyghur Bangladeș Franceză Turcă Rusă Bosniacă Sinhala Indiană Chineză Persană Vietnameză Tagalog Kurdistană Hausa Portugheză Malayalam Telgu Swahili Tailandeză Germană Paştună Assamese Suedeză Amharic Olandeză Gujarati Kyrgyz Nepaleză Yoruba Lituaniană Dari Sârbă Somaleză Kinyarwanda Cehă Malagasy Oromo Ucraniană
Vezi traducerile

Dintre beneficiile hadisului

  1. Este interzis a spune: „Ceea ce voiește Allah și ceea ce voiește cutare” și expresii similare folosindu-se cuvântul „și” deoarece este o formă de politeism exprimată în cuvinte.
  2. Este permis a spune: „Ceea ce voiește Allah, apoi ceea ce voiește cutare” sau ceva similar.
  3. Demonstrează voința lui Allah, apoi voința omului și faptul că omul Îi este subordonat voinței lui Allah Preaînaltul.
  4. Este interzis a implica voința omului în voința lui Allah, chiar și în mod verbal.
  5. Dacă vorbitorul crede că voința omului este precum voința lui Allah Preaînaltul, egală în înțelegere sau că omul are o voință independentă, atunci a comis politeism major, iar dacă crede că voința omului este mai mică decât a lui Allah, atunci a comis politeism minor.