عَن ابْنِ عُمَرَ رضي الله عنهما:
أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ كَانَ يَرْفَعُ يَدَيْهِ حَذْوَ مَنْكِبَيْهِ إِذَا افْتَتَحَ الصَّلَاةَ، وَإِذَا كَبَّرَ لِلرُّكُوعِ، وَإِذَا رَفَعَ رَأْسَهُ مِنَ الرُّكُوعِ، رَفَعَهُمَا كَذَلِكَ أَيْضًا، وَقَالَ: «سَمِعَ اللَّهُ لِمَنْ حَمِدَهُ، رَبَّنَا وَلَكَ الحَمْدُ»، وَكَانَ لاَ يَفْعَلُ ذَلِكَ فِي السُّجُودِ.
[صحيح] - [متفق عليه] - [صحيح البخاري: 735]
المزيــد ...
Ibn Omar (Allah să fie mulţumit de el și tatăl lui ) a relatat:
Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să își ridice mâinile la umeri și apoi spunea Takbir (Allahu Akbar - Allah este Cel mai Măreț), apoi făcea ruku (se apleca). Iar când își ridica capul din ruku (plecăciune), își ridica mâinile și spunea: „Samia Allahu liman hamdiah (Allah îi aude pe cei care Îl laudă), Rabbana walakal hamd (Toată lauda Ți se cuvine Ție Doamne).” Dar nu își ridica mâinile când se prosterna, ci își ridica mâinile când spunea takbir (Allahu Akbar - Allah este Preamăreț) înainte de a se apleca până când Rugăciunea sa era completă.
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari și Muslim] - [Sahih Bukhari - 735]
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia ca în timpul Rugăciunii să își ridice mâinile în trei locuri: în fața umerilor sau opus umerilor, care este îmbinarea osului umărului și osul brațului.
Prima situație: Când începea Rugăciunea cu takbir-ul (Allahu Akbar - Allah este Cel mai Măreț) de început.
A doua situație: Spunea „Allahu Akbar” în timp ce se apleca în ruku.
A treia situație: Când își ridica capul din ruku (plecăciune) și spunea: Samia Allahu liman hamdiah (Allah îi aude pe cei care Îl laudă), Rabbana walakal hamd (Toată Lauda Ți se cuvine Ție Doamne)”.
El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) nu își ridica mâinile atunci când începea prosternarea și nici când se ridica din prosternare.