Hadis: „Când vă Rugați, îndreptați rândurile și puneți-l pe unul dintre voi să vă conducă în Rugăciune și când acesta spune takbir, spuneți și voi takbir după el

عَنْ ‌حِطَّانَ بْنِ عَبْدِ اللهِ الرَّقَاشِيِّ قَالَ: صَلَّيْتُ مَعَ ‌أَبِي مُوسَى الْأَشْعَرِيِّ صَلَاةً، فَلَمَّا كَانَ عِنْدَ الْقَعْدَةِ قَالَ رَجُلٌ مِنَ الْقَوْمِ: أُقِرَّتِ الصَّلَاةُ بِالْبِرِّ وَالزَّكَاةِ، قَالَ: فَلَمَّا قَضَى أَبُو مُوسَى الصَّلَاةَ وَسَلَّمَ انْصَرَفَ فَقَالَ: أَيُّكُمُ الْقَائِلُ كَلِمَةَ كَذَا وَكَذَا؟ قَالَ: فَأَرَمَّ الْقَوْمُ، ثُمَّ قَالَ: أَيُّكُمُ الْقَائِلُ كَلِمَةَ كَذَا وَكَذَا؟ فَأَرَمَّ الْقَوْمُ، فَقَالَ: لَعَلَّكَ يَا حِطَّانُ قُلْتَهَا؟ قَالَ: مَا قُلْتُهَا، وَلَقَدْ رَهِبْتُ أَنْ تَبْكَعَنِي بِهَا، فَقَالَ رَجُلٌ مِنَ الْقَوْمِ: أَنَا قُلْتُهَا، وَلَمْ أُرِدْ بِهَا إِلَّا الْخَيْرَ، فَقَالَ أَبُو مُوسَى: أَمَا تَعْلَمُونَ كَيْفَ تَقُولُونَ فِي صَلَاتِكُمْ؟ إِنَّ رَسُولَ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ خَطَبَنَا فَبَيَّنَ لَنَا سُنَّتَنَا وَعَلَّمَنَا صَلَاتَنَا، فَقَالَ:
«إِذَا صَلَّيْتُمْ فَأَقِيمُوا صُفُوفَكُمْ، ثُمَّ لِيَؤُمَّكُمْ أَحَدُكُمْ فَإِذَا كَبَّرَ فَكَبِّرُوا، وَإِذْ قَالَ: {غَيْرِ الْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ وَلا الضَّالِّينَ} [الفاتحة: 7]، فَقُولُوا: آمِينَ، يُجِبْكُمُ اللهُ، فَإِذَا كَبَّرَ وَرَكَعَ فَكَبِّرُوا وَارْكَعُوا، فَإِنَّ الْإِمَامَ يَرْكَعُ قَبْلَكُمْ، وَيَرْفَعُ قَبْلَكُمْ»، فَقَالَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «فَتِلْكَ بِتِلْكَ، وَإِذَا قَالَ: سَمِعَ اللهُ لِمَنْ حَمِدَهُ، فَقُولُوا: اللَّهُمَّ رَبَّنَا لَكَ الْحَمْدُ، يَسْمَعِ اللهُ لَكُمْ، فَإِنَّ اللهَ تَبَارَكَ وَتَعَالَى قَالَ عَلَى لِسَانِ نَبِيِّهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: سَمِعَ اللهُ لِمَنْ حَمِدَهُ، وَإِذَا كَبَّرَ وَسَجَدَ فَكَبِّرُوا وَاسْجُدُوا، فَإِنَّ الْإِمَامَ يَسْجُدُ قَبْلَكُمْ وَيَرْفَعُ قَبْلَكُمْ»، فَقَالَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «فَتِلْكَ بِتِلْكَ، وَإِذَا كَانَ عِنْدَ الْقَعْدَةِ فَلْيَكُنْ مِنْ أَوَّلِ قَوْلِ أَحَدِكُمُ: التَّحِيَّاتُ الطَّيِّبَاتُ الصَّلَوَاتُ لِلهِ، السَّلَامُ عَلَيْكَ أَيُّهَا النَّبِيُّ وَرَحْمَةُ اللهِ وَبَرَكَاتُهُ، السَّلَامُ عَلَيْنَا وَعَلَى عِبَادِ اللهِ الصَّالِحِينَ، أَشْهَدُ أَنْ لَا إِلَهَ إِلَّا اللهُ وَأَشْهَدُ أَنَّ مُحَمَّدًا عَبْدُهُ وَرَسُولُهُ».
[صحيح] - [رواه مسلم] - [صحيح مسلم: 404]

Hittan ibn' Abdullāh ar-Raqashi a relatat: Am făcut Rugăciunea împreună cu Abu Musa al-Ash'ari, iar când eram în tașahhud, unul dintre oameni a spus: „Rugăciunea a fost impusă în asociere cu arătarea bunătății și bunăvoinței și cu Zakat-ul”. După ce Abu Musa a terminat Rugăciunea și a spus as-salam s-a întors către oameni și a spus: „Care dintre voi a spus asta?” și liniștea s-a așezat peste oameni. El a spus din nou: „Care dintre voi a spus asta?” și liniștea s-a așezat din nou asupra oamenilor. Apoi el a spus: „O, Hittan, oare tu ai spus asta?” Hittan a raspuns: „Nu, nu eu am spus-o. M-am temut că ai putea fi supărat pe mine, din cauza asta.” Atunci, unul dintre oameni a spus: „Eu am fost cel care am spus asta și nu am făcut-o decât cu cea mai bună intenție.” Abu Musa a spus: „Oare nu știți voi cum trebuie spuse Rugăciunile voastre? Cu adevărat, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ni s-a adresat nouă, explicându-ne Sunnah și învățându-ne Rugăciunea noastră și ne-a spus :
„Când vă Rugați, îndreptați rândurile și puneți-l pe unul dintre voi să vă conducă în Rugăciune și când acesta spune takbir, spuneți și voi takbir după el; iar atunci când recită {Nu dintre cei pe care Tu Te-ai mâniat și nici dintre cei rătăciți} [Surat al-Fatihah: 7], spuneți „Amin (O, Allah, răspunde rugii noastre)”, și Allah vă va răspunde. Iar dacă el a spus takbir și s-a plecat, spuneți și voi takbir și plecați-vă și (fiți cu băgare de seamă că) imamul se înclină înaintea voastră și se ridică înaintea voastră. Apoi, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Aceasta corespunde aceleia.” Și când el spune: „Sami’a Allahu liman hamidah” (Allah îl aude pe cel care Îl Laudă), voi trebuie să spuneți: „Rabbana laka al-hamd” (O Allah, Domnul nostru, toată Lauda Ți se cuvine numai Ție), iar Allah vă va auzi, căci Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a spus prin intermediul Profetului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah asupra sa): Allah îl aude pe cel care Îl laudă. Iar când el spune takbir și se prosternează, trebuie să spuneți și voi takbir și să vă prosternați, (și fiți cu băgare de seamă că) Imamul se prosternează înaintea voastră și se ridică înaintea voastră. Apoi, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah asupra sa) a spus: „Acesta corespunde aceleia.” Și când el stă pentru tașahhud, primele cuvinte ale fiecăruia dintre voi să fie: „Attaḥiyyatu lilah uas-salauatuatu-tayyibat. Assalamu 'alayka 'ayyuh an-nabiyyu ua raḥmatullahi ua barakatuhu. Assalamu 'alayyna ua 'ala 'ibadillahi as-saliḥin. Așhadu an la 'ilaha illa Allah ua așhadu anna Muhammadan 'abduhu ua rasuluh.' (Toate salutările, tot ceea ce este bun și toate rugăciunile sunt pentru Allah. Pacea fie asupra ta, o, Profetule, și Mila și Binecuvântările lui Allah. Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor slujitorilor drepți ai lui Allah. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah și mărturisesc că Mohammed este slujitorul și Mesagerul Său).”
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Muslim]

Explicarea sensurilor

Companionul Abu Musa al-Ash'ari (Allah să fie mulțumit de el) a făcut Rugăciunea. Când stătea așezat pentru tașahhud, unul dintre cei care se ruga în spatele lui a spus: Rugăciunea este menționată în Coran alături de bunăvoință și Zakah. Când Abu Musa (Allah să fie mulțumit de el) a terminat Rugăciunea, s-a întors către cei pe care îi condusese în Rugăciune și i-a întrebat: „Care dintre voi a făcut această afirmație: Rugăciunea este menționată în Coran alături de bunăvoința și Zakah?! Însă au tăcut cu toții și nu a vorbit niciunul dintre ei. A repetat încă o dată întrebarea și nimeni nu i-a răspuns. Atunci Abu Musa (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Poate că tu, o, Hittan, ai spus asta?! El a făcut aceasta pentru că Hittan era curajos și apropiat de el, așa că suspiciunea exprimată față de el nu l-ar fi rănit, însă l-ar fi determinat pe adevăratul făptuitor să își recunoască fapta. Hittan a negat acest lucru și a spus: M-am temut că s-ar putea să mă acuzi de asta, crezând că eu am spus-o. Atunci, unul dintre oameni a spus: Eu am spus-o și nu am intenționat prin ea decât ceea ce este bun. Apoi, Abu Musa, învățându-l, a spus: Oare nu știți ce trebuie spus în Rugăciunile voastre?! - arătându-și dezaprobarea. Apoi, Abu Musa i-a înștiințat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) li s-a adresat odată, explicându-le Legea lor și învățându-i Rugăciunea și le-a spus:
Când vă Rugați, îndreptați rândurile și stați drepți, apoi oamenii trebuie să desemneze pe unul dintre ei să îi conducă în Rugăciune. Și când acesta spune takbir al-ihram la începutul Rugăciunii, spuneți și voi takbir după el; iar atunci când el recită Surat al Fatiha și a ajuns la {Nu dintre cei pe care Tu Te-ai mâniat și nici dintre cei rătăciți} [Surat al-Fatihah: 7], spuneți „Amin (O, Allah, răspunde rugii noastre)”, pentru că dacă faceți asta, Allah vă va răspunde. Iar dacă el a spus takbir și s-a aplecat, spuneți și voi takbir și aplecați-vă și (fiți cu băgare de seamă că) imamul se înclină înaintea voastră și se ridică înaintea voastră, așa că nu îl întreceți. Aceasta pentru că timpul cu care imamul v-a precedat în aplecare, vă impune să întârziați în aplecarea voastră continuând-o cu încă un moment după ce el s-a ridicat deja, iar acel timp de întârziere este echivalent cu timpul cu care el v-a întrecut în momentul înclinării, astfel încât timpul înclinării (plecăciunii - ruku') voastre devine egal cu al lui. Și atunci când imamul spune: „Sami’a Allahu liman hamidah” (Allah îl aude pe cel care Îl Laudă), voi spuneți: „Allahumma rabbana laka al-hamd” (O Allah, Domnul nostru, toată lauda Ți se cuvine numai Ție), iar atunci când cei care fac Rugăciunea spun aceasta, Allah aude rugile și vorbele lor, pentru că Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a spus prin intermediul Profetului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah asupra sa): Allah îl aude pe cel care Îl Laudă. Apoi, când imamul spune takbir și se prosternează, cei care sunt conduși în rugăciune trebuie ca și ei să spună takbir și să se prosterneze, iar Imamul se prosternează înaintea voastră și se ridică înaintea voastră, acest moment cu care el vă precede, corespunzând aceluia; și astfel, timpul sujudului celui condus în Rugăciune devine echivalent timpului sujudului imamului. Și când el stă pentru tașahhud, primele cuvinte ale celor care împlinesc Rugăciunea să fie: „Attaḥiyyat at-tayyibat as-salauatu lillahi” (Toate salutările, tot ceea ce este bun și toate rugăciunile sunt pentru Allah), căci stăpânirea, existența veșnică și măreția se toate aparțin numai lui Allah Preaînaltul; și la fel și cele cinci Rugăciuni zilnice, toate sunt numai pentru Allah. ”Assalamu 'alayka 'ayyuh an-nabiyyu ua raḥmatullahi ua barakatuhu. Assalamu 'alayyna ua 'ala 'ibadillahi as-saliḥin” (Pacea, Mila și Îndurarea lui Allah fie asupra ta, o, Profetule. Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor slujitorilor drepți ai lui Allah), rugându-L pe Allah pentru siguranța de orice defect, imperfecțiune, deficiență și corupție. Și transmitem salutări în mod special asupra Profetului nostru Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa), apoi transmitem salutări asupra noastră înșine și asupra robilor lui Allah cei dreptcredincioși, cei care împlinesc drepturile lui Allah asupra lor și drepturile celorlalți oameni asupra lor. Apoi mărturisim că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah și că Mohammed este Robul și Mesagerul lui Allah.