Hadis: Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-a învățat predica ținută la nevoie

عن عبد الله بن مسعود رضي الله عنه قال:
عَلَّمَنَا رَسُوْلُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ خُطْبَةَ الحَاجَةِ: إِنَّ الحَمْدَ للهِ، نَسْتَعِيْنُهُ وَنَسْتَغْفِرُهُ، وَنَعُوْذُ بِهِ مِنْ شُرُوْرِ أَنْفُسِنَا، مَنْ يَهْدِ اللهُ فَلَا مُضِلَّ لَهُ، وَمَنْ يُضْلِلْ فَلَا هَادِيَ لَهُ، وَأَشْهَدُ أَنْ لَا إِلَهَ إِلَّا الله، وَأَشْهَدُ أَنَّ مُحَمَّدًا عَبْدُهُ وَرَسُوْلُهُ، {يَا أَيُّهَا النَّاسُ اتَّقُوا رَبَّكُمُ الَّذِي خَلَقَكُمْ مِنْ نَفْسٍ وَاحِدَةٍ وَخَلَقَ مِنْهَا زَوْجَهَا وَبَثَّ مِنْهُمَا رِجَالًا كَثِيرًا وَنِسَاءً وَاتَّقُوا اللَّهَ الَّذِي تَسَاءَلُونَ بِهِ والأرحام إن الله كان عليكم رقيبا} [النساء: 1]، {يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا اتَّقُوا اللَّهَ حَقَّ تُقَاتِهِ وَلَا تَمُوتُنَّ إِلَّا وَأَنْتُمْ مُسْلِمُونَ} [آل عمران: 102]، {يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا اتَّقُوا اللَّهَ وَقُولُوا قَوْلًا سَدِيدًا (70) يُصْلِحْ لَكُمْ أَعْمَالَكُمْ وَيَغْفِرْ لَكُمْ ذُنُوبَكُمْ وَمَنْ يُطِعِ اللَّهَ وَرَسُولَهُ فَقَدْ فَازَ فَوْزًا عَظِيمًا} [الأحزاب:70 - 71].
[صحيح] - [رواه أبو داود والترمذي وابن ماجه والنسائي وأحمد] - [سنن أبي داود: 2118]

Abdullah bin Mas'ud (Allah să fie mulțumit de el) a spus:
Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-a învățat predica ținută la nevoie: Toată lauda I se cuvine numai lui Allah. La El căutăm ajutor și de la El ne cerem iertare și la El căutăm adăpost de răul sufletelor noastre. Pe acela pe care Allah îl călăuzește, nimeni nu îl poate rătăci, iar pe acela pe care Allah îl rătăcește, nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, și mărturisesc că Muhammad este Robul și Mesagerul Său. „O, voi oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr- un singur suflet și a făcut din acesta perechea lui și a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați și femei. Și fiți cu frică de Allah, în Numele Căruia cereți unul pentru celălalt și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie. Cu adevărat Allah este Raqib [Veghetor] peste voi.” [Coran, 4:1] „O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah, așa cum se cuvine să fie frica de El și nu muriți decât ca musulmani.” [Coran, 3:102] „O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah și spuneți vorbe adevărate, 71. Pentru ca El să vă îndrepte faptele voastre și să vă ierte greșelile voastre! Acela care este cu supunere față de Allah și față de Trimisul Său va dobândi mare izbândă.” [Coran, 33:70-71]
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Abu Dawud, Tirmidhi, Ibn Majah, Nasa'i și Ahmad] - [Sunan Abu Dawud - 2118]

Explicarea sensurilor

Ibn Mas'ud (Allah să fie mulțumit de el) ne înștiințează că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a învățat pe ei predica de nevoie, care se spune atunci când se începe o prelegere sau predică sau atunci când există vreo necesitate, precum la încheierea contractului de căsătorie, la rugăciunea de Vineri, etc. Această predică însumează înțelesuri mărețe, printre care și evidențierea faptului că Allah este Unicul demn de a I se oferi toată lauda, și de a cere ajutorul numai de la El, fără a Îi face pe nimeni asociat, și pentru a Îi cere acoperirea și iertarea păcatelor, și pentru a căuta adăpost numai la El de tot ceea ce este rău în noi înșine, precum și în ceilalți.
Apoi, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a înștiințat despre călăuzirea care se află în Mâna lui Allah, și astfel, acela care a fost călăuzit de El, nu va fi rătăcit, iar acela pe care El l-a lăsat rătăcit nu va putea fi călăuzit.
Apoi, a amintit mărturisirea Unicității lui Allah (tauhid), însemnând că nu există niciun adorat întru dreptate în afară de Allah, împreună cu mărturisirea profeției, cum că Mohammed este Robul și Trimisul Său.
Și a concluzionat predica prin aceste trei versete, care cuprind porunca temerii de Allah Atotputernicul și a punerii la adăpost de pedeapsa Sa, prin împlinirea poruncilor Sale și evitarea interzicerilor Sale, căutând Mulțumirea Sa; iar răsplata pentru aceasta va fi călăuzirea lor către faptele și vorbele bune plăcute lui Allah, iertarea și absolvirea lor de păcatele și greșelile săvârșite, o viață bună în această lume și câștigarea Paradisului în Ziua de Apoi.