عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ رضي الله عنهما:
أَنَّ نَبِيَّ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ كَانَ يَقُولُ عِنْدَ الْكَرْبِ: «لَا إِلَهَ إِلَّا اللهُ الْعَظِيمُ الْحَلِيمُ، لَا إِلَهَ إِلَّا اللهُ رَبُّ الْعَرْشِ الْعَظِيمِ، لَا إِلَهَ إِلَّا اللهُ رَبُّ السَّمَاوَاتِ وَرَبُّ الْأَرْضِ وَرَبُّ الْعَرْشِ الْكَرِيمِ».
المزيد
Ibn Abbas (Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său) a relatat:
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună în momente de necaz: „La ilaha illal-lah -’adhimul-halim, la ilaha illal-lahu rabbul-’arşil-’adhim, la ilaha illal-lahu rabbus-samauati uarabbul-ardi ua rabbul-’arşil-karim
(Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Cel Măreţ, Cel Blând. Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Stăpânul Mărețului Tron! Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Stăpânul Cerurilor, Stăpânul Pământului şi Stăpânul Nobilului Tron.)”
