عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ رَضِيَ اللهُ عَنْهُمَا:
أَنَّ نَاسًا مِنْ أَهْلِ الشِّرْكِ، كَانُوا قَدْ قَتَلُوا وَأَكْثَرُوا، وَزَنَوْا وَأَكْثَرُوا، فَأَتَوْا مُحَمَّدًا صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَقَالُوا: إِنَّ الَّذِي تَقُولُ وَتَدْعُو إِلَيْهِ لَحَسَنٌ، لَوْ تُخْبِرُنَا أَنَّ لِمَا عَمِلْنَا كَفَّارَةً، فَنَزَلَ {وَالَّذِينَ لا يَدْعُونَ مَعَ اللهِ إِلَهًا آخَرَ وَلا يَقْتُلُونَ النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللهُ إِلا بِالْحَقِّ وَلا يَزْنُونَ}[الفرقان: 68]، وَنَزَلَت: {قُلْ يَا عِبَادِيَ الَّذِينَ أَسْرَفُوا عَلَى أَنْفُسِهِمْ لا تَقْنَطُوا مِنْ رَحْمَةِ اللهِ} [الزمر: 53].
[صحيح] - [متفق عليه] - [صحيح البخاري: 4810]
المزيــد ...
Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el) a relatat:
Un grup de politeiști, care întrecuseră măsura în privința uciderii și a adulterului comis au venit la Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și i-au spus: „Cele pe care tu le spui și la care chemi oamenii sunt, cu adevărat, bune. Doar dacă ne-ai putea spune că există o expiere și o modalitate de ispășire pentru păcatele pe care noi le-am comis. Și atunci a fost revelat: {Și cei care nu cheamă un alt dumnezeu împreună cu Allah și nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah [să fie omorât], decât pe drept, și aceia care nu preacurvesc - căci acela care face aceasta va afla pedeapsa} [Coran, 25:68]. {Spune: „O, voi, robii Mei care ați întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiți în privința Îndurării lui Allah.” Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Al-Ghafur [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător].} [Coran, 39:53].
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari și Muslim] - [Sahih Bukhari - 4810]
Niște bărbați politeiști au venit la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și ei erau dintre cei care duseseră la extrem uciderea și comiterea adulterului și i-au spus Profetului: „Cu adevărat, cele la care tu chemi în Islam și învățăturile lui sunt un lucru bun. Însă, în ceea ce privește situația în care noi ne aflăm, politeismul și păcatele majore pe care le-am comis, există vreo ispășire pentru ele?
Atunci au fost revelate aceste două versete, că Allah primește căința oamenilor, în pofida păcatelor lor numeroase și severe. Și dacă nu ar fi fost astfel, ei ar fi persistat în necredința și rătăcirea lor și nu ar mai fi îmbrățișat nicicum această religie.