عَنْ عَبْدِ اللهِ بْنِ عَمْرٍو رَضيَ اللهُ عنهما قَالَ:
رَجَعْنَا مَعَ رَسُولِ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ مِنْ مَكَّةَ إِلَى الْمَدِينَةِ حَتَّى إِذَا كُنَّا بِمَاءٍ بِالطَّرِيقِ تَعَجَّلَ قَوْمٌ عِنْدَ الْعَصْرِ، فَتَوَضَّؤُوا وَهُمْ عِجَالٌ، فَانْتَهَيْنَا إِلَيْهِمْ وَأَعْقَابُهُمْ تَلُوحُ لَمْ يَمَسَّهَا الْمَاءُ فَقَالَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «وَيْلٌ لِلْأَعْقَابِ مِنَ النَّارِ أَسْبِغُوا الْوُضُوءَ».
المزيد
‘Abdullah ibn ‘Amr (Allah să fie mulțumit de ei amândoi) a relatat că:
«Ne întorceam împreună cu Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) de la Mecca la Medina, iar atunci când am trecut în drumul nostru pe lângă apă, unii oameni s-au grăbit să facă abluțiunea la timpul Rugăciunii de după-amiază (Asr). Însă ei erau atât de grăbiți, încât atunci când noi i-am ajuns din urmă, picioarele le erau uscate fără ca măcar să fi fost atinse de apă. Atunci, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Vai de călcâiele ajunse în Foc! Împliniți abluțiunea voastră pe deplin.”»
