Hadis: „Nu este ­permis să se verse sângele unui musulman, decât în trei situaţii

عَنِ ابنِ مَسعُودٍ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهُ قَالَ: قَالَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ:
«لَا يَحِلُّ دَمُ امْرِئٍ مُسْلِمٍ إِلَّا بِإِحْدَى ثَلَاثٍ: الثَّيِّبُ الزَّانِي، وَالنَّفْسُ بِالنَّفْسِ، وَالتَّارِكُ لِدِينِهِ المُفَارِقُ لِلْجَمَاعَةِ».
[صحيح] - [متفق عليه] - [صحيح مسلم: 1676]

A fost relatat de la Ibn Masoud că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Nu este ­permis să se verse sângele unui musulman, decât în trei situaţii: Un bărbat căsătorit care a comis adulter, viaţa pentru viaţă (uciderea în mod voit) și cel ce-şi părăseşte religia şi se îndepărtează de comunitate.”
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari și Muslim] - [Sahih Muslim - 1676]

Explicarea sensurilor

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a precizat clar că sângele unui musulman este interzis, cu excepția cazului în care acesta face unul dintre următoarele trei lucruri: În primul rând: Dacă cineva comite păcatul de adulter și este căsătorit cu un contract de căsătorie valid, atunci este permisă uciderea lui prin lapidare. În al doilea rând: Cel care ucide intenționat un suflet nevinovat, fără niciun drept, va fi ucis conform condițiilor sale. În al treilea rând: Cel care părăsește comunitatea musulmană, fie abandonând întreaga Religie Islamică prin apostazie, fie părăsind-o fără apostazie, abandonând o parte din ea, cum ar fi rebelii, tâlharii de pe drumuri combatanții din tribul Khawarij și alții.

Dintre beneficiile hadisului

1. Interzicerea comiterii acestor trei fapte, și cel ce săvârșește oricare dintre ele merită pedeapsa cu moartea: în caz de necredință (apostazia de la Islam) sau fie ca pedeapsă fixă precum: adulterul săvârșit de un persoană căsătorită și ucigașul cu intenție.
2. Obligația păstrării onoarei și a purității.
3. Obligația de a-i respecta pe musulmani și faptul că sângele lor este inviolabil.
4. Îndemnarea ca oamenii să adere la comunitatea musulmană și să nu o abandoneze.
5. Frumuseţea modului de predare a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) constă în faptul că uneori cuvintele lui erau împărţite pe categorii; deoarece împărţirea reduce neînțelegerile, structurează şi în acest fel cuvintele lui sunt mai uşor de reținut.
6. Allah a Prescris pedepse pentru a descuraja criminalii și a proteja societatea de nelegiuiri.
7. Aplicarea acestor limite este responsabilitatea conducătorului.
8. Cauzele pentru care este permisă pedeapsa cu moartea sunt mai multe de trei, însă ele nu ies din aceste categorii. Ibn al-Arabi al-Maliki a spus: „Nu se abat în niciun caz de la aceste trei, căci cel care face vrăjitorie sau îl insultă pe un Profet al lui Allah devine necredincios, iar acesta intră în categoria celui care își părăsește religia.”