+ -

عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَمْرٍو رضي الله عنهما قال: قال رَسولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ:
«أَرْبَعٌ مَنْ كُنَّ فِيهِ كَانَ مُنَافِقًا خَالِصًا، وَمَنْ كَانَتْ فِيهِ خَلَّةٌ مِنْهُنَّ كَانَتْ فِيهِ خَلَّةٌ مِنْ نِفَاقٍ حَتَّى يَدَعَهَا: إِذَا حَدَّثَ كَذَبَ، وَإِذَا عَاهَدَ غَدَرَ، وَإِذَا وَعَدَ أَخْلَفَ، وَإِذَا خَاصَمَ فَجَرَ».

[صحيح] - [متفق عليه] - [صحيح مسلم: 58]
المزيــد ...

Abdullah ibn ‘Amr (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Sunt patru (trăsături); pe care dacă cineva le deține este cu adevărat ipocrit, iar cel care deține una dintre ele, deține o trăsătură a ipocriziei, până ce renunță la ea, și anume: când vorbește, minte; când face un legământ, îl trădează; când face o promisiune, o încalcă; când se află într-o dispută, este imoral și fără rușine.”

[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari și Muslim] - [Sahih Muslim - 58]

Explicarea sensurilor

Profetul (ﷺ) a avertizat asupra a patru trăsături; care dacă sunt însumate de un musulman, îl vor face pe el asemănător ipocriților. Aceasta se aplică unei persoane la care trăsăturile ipocriziei sunt dominante, ci nu celui care rareori manifestă vreuna dintre ele. Aceste trăsături sunt:
În primul rând: atunci când vorbește, el minte intenționat și evită sinceritatea.
În al doilea rând: atunci când face un legământ, el nu-l îndeplinește și se dovedește a fi înșelător față de cealaltă parte.
În al treilea rând: Când face o promisiune, nu o respectă; ci mai degrabă o încalcă.
În al patrulea rând: Când se ceartă și intră în dispută cu cineva, el acționează într-o manieră severă, se îndepărtează de adevăr, dă curs înșelăciunii în reacțiile sale și în argumentarea sa și spune vorbe mincinoase și neadevărate.
Ipocrizia presupune vădirea a ceva diferit de ceea ce este ținut ascuns, iar acest lucru caracterizează persoana care posedă aceste trăsături, iar ipocrizia lui se manifestă față de cei cărora le vorbește sau le face o promisiune, sau față de cei care îi încredințează ceva în grijă, sau față de cei care se ceartă cu el, sau se angajează într-un legământ cu el; și nu se referă la faptul că el este un ipocrit în ceea ce privește Islamul, pe care îl etalează, ascunzând de fapt necredința (kufr). Astfel, oricine posedă vreuna dintre aceste trăsături deține o caracteristică a ipocriziei, până ce renunță la ea.

Traducere: Engleză Urdu Indoneziană Bosniacă Sinhala Vietnameză Tagalog Kurdistană Hausa Malayalam Swahili Tailandeză Paştună Assamese Suedeză Amharic Olandeză Gujarati Kyrgyz Nepaleză Malagasy
Vezi traducerile

Dintre beneficiile hadisului

  1. Hadisul evidențiază câteva dintre semnele ipocriților pentru a ne înfricoșa și a ne avertiza în privința însușirii lor.
  2. Concluzia acestui hadis este că acestea sunt trăsături ale ipocriziei, iar cel care le posedă se aseamănă ipocriților prin aceste atribute și își asumă caracterul lor; ceea ce nu înseamnă că este un ipocrit în sensul că el afișează Islamul și ascunde de fapt kufr-ul, adică necredința. S-a spus că aceasta se aplică aceluia asupra căruia domină aceste trăsături și le tratează cu ușurință și nepăsare; iar cel care face aceasta, în cele mai multe cazuri are și un set de credințe corupt.
  3. Al-Ghazali a spus: Esența religiei este delimitată la trei lucruri: vorbirea, acțiunea și intenția; și a subliniat că vorbirea este coruptă prin minciună, acțiunea este coruptă prin trădare și intenția este coruptă prin încălcarea unei promisiuni, pentru că încălcarea unei promisiuni nu este condamnabilă decât dacă promisiunea a fost însoțită de hotărârea de a o încălca. Dacă, însă, omul a fost hotărât să-și îndeplinească promisiunea, însă l-a împiedicat ceva de la aceasta sau s-a răzgândit, aceasta nu este o formă de ipocrizie.
  4. Ipocrizia este de două tipuri: ipocrizia crezului, care scoate pe cineva din sfera credinței (Iman), presupunând manifestarea islamului și ascunderea kufr-ului; și ipocrizia practică, care presupune imitarea a ceea ce este specific ipocriților, și care nu scoate o persoană din sfera Iman-ului, deși este un păcat major.
  5. Ibn Hajar a spus: Savanții au fost în mod unanim de acord că, dacă un om crede cu adevărat cu inima și prin vorbele sale, însă deține aceste trăsături, el nu este catalogat ca fiind un necredincios sau un ipocrit care va rămâne veșnic în Focul Iadului.
  6. An-Nawawi a spus: Un grup de savanți a spus: Aceasta se referă la ipocriții din timpul vieții Profetului, care au mărturisit credința, dar au mințit; le-a fost încredinţată religia şi au trădat-o; au făcut promisiuni cu privire la chestiuni legate de religie și sprijinirea ei și și-au încălcat promisiunile, fiind imorali în disputele lor.