عَن أَنَسِ بْنِ مَالِكٍ رضي الله عنه قَالَ: قَالَ النَّبِيُّ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ:
«مَا بَالُ أَقْوَامٍ يَرْفَعُونَ أَبْصَارَهُمْ إِلَى السَّمَاءِ فِي صَلاَتِهِمْ»، فَاشْتَدَّ قَوْلُهُ فِي ذَلِكَ، حَتَّى قَالَ: «لَيَنْتَهُنَّ عَنْ ذَلِكَ أَوْ لَتُخْطَفَنَّ أَبْصَارُهُمْ».
[صحيح] - [رواه البخاري] - [صحيح البخاري: 750]
المزيــد ...
Anas (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Ce se întâmplă cu acei oameni care își ridică privirea către Cer în timpul rugăciunii?” Apoi, a vorbit cu severitate despre acest lucru, până când a spus: „Trebuie să înceteze să facă asta, altfel vederea lor le va fi luată.”
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari] - [Sahih Bukhari - 750]
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) i-a avertizat pe cei care își ridică privirea înspre Cer în timpul rugăciunii, fie că este vorba de o rugă în rugăciune (dua) sau altceva. Apoi, mustrarea sa a devenit mai severă, amenințându-i pe cei care persistă în acest obicei că ar putea să își piardă vederea pe neașteptate, fără să își dea seama, pierzând astfel această mare binecuvântare.