عَنْ عَبْدِ اللهِ بنِ مَسْعُودٍ رَضيَ اللهُ عنهُ قَالَ: نَامَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ عَلَى حَصِيرٍ، فَقَامَ وَقَدْ أَثَّرَ فِي جَنْبِهِ، فَقُلْنَا: يَا رَسُولَ اللهِ، لَوِ اتَّخَذْنَا لَكَ وِطَاءً، فَقَالَ:
«مَا لِي وَلِلدُّنْيَا، مَا أَنَا فِي الدُّنْيَا إِلاَّ كَرَاكِبٍ اسْتَظَلَّ تَحْتَ شَجَرَةٍ ثُمَّ رَاحَ وَتَرَكَهَا».
المزيد
Abdullah ibn Mas‘ud (Allah mulțumit de el) a spus: Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a dormit pe un covoraș din rogojină, iar când s-a ridicat, acesta îi lăsase urme pe o parte a corpului. Atunci i-am spus: O, Trimis al lui Allah, dacă ți-am face un așternut mai moale? Iar el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Ce am eu de-a face cu această lume? Eu nu sunt în această lume decât asemenea unui călător care s-a odihnit la umbra unui copac, apoi a plecat și l-a lăsat în urmă.”
