Hadis: „Cel mai bun mod de a cere iertare este spunând

عَنْ شَدَّادِ بْنِ أَوْسٍ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهُ عَنِ النَّبِيِّ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ:
«سَيِّدُ الِاسْتِغْفَارِ أَنْ تَقُولَ: اللَّهُمَّ أَنْتَ رَبِّي لاَ إِلَهَ إِلَّا أَنْتَ، خَلَقْتَنِي وَأَنَا عَبْدُكَ، وَأَنَا عَلَى عَهْدِكَ وَوَعْدِكَ مَا اسْتَطَعْتُ، أَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّ مَا صَنَعْتُ، أَبُوءُ لَكَ بِنِعْمَتِكَ عَلَيَّ، وَأَبُوءُ لَكَ بِذَنْبِي فَاغْفِرْ لِي، فَإِنَّهُ لاَ يَغْفِرُ الذُّنُوبَ إِلَّا أَنْتَ» قَالَ: «وَمَنْ قَالَهَا مِنَ النَّهَارِ مُوقِنًا بِهَا، فَمَاتَ مِنْ يَوْمِهِ قَبْلَ أَنْ يُمْسِيَ، فَهُوَ مِنْ أَهْلِ الجَنَّةِ، وَمَنْ قَالَهَا مِنَ اللَّيْلِ وَهُوَ مُوقِنٌ بِهَا، فَمَاتَ قَبْلَ أَنْ يُصْبِحَ، فَهُوَ مِنْ أَهْلِ الجَنَّةِ».
[صحيح] - [رواه البخاري] - [صحيح البخاري: 6306]

Șadad bin Aus (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Cel mai bun mod de a cere iertare este spunând: «Allāhumma Ānta Rābbi lā ilāha illa Ānta, khalaqtani, wa ana ‘abduka, ua ana ‘ala ‘ahdika ua ua‘adika ma-statā‘tu, a‘ūdhu Βika min șarri ma sana’tu, abū‘u Laka bini’mātika ‘alaiyya, ua abū‘u bidhanbī, faghfir-li fa innahu la yaghfiru adh-dhunūba illa Anta» (O, Allah, Tu eşti Domnul meu, nu există nimeni şi nimic demn de adorare în afară de Tine! Tu m-ai creat, iar eu sunt robul Tău şi voi fi credincios legământului meu şi promisiunii mele făcute Ţie în cel mai bun mod cu putinţă, conform abilităţii mele. Caut adăpost la Tine de răul din ceea ce am făcut! Sunt conştient de numeroasele Tale binecuvântări asupra mea. Sunt conştient de păcatele mele, de aceea, iartă-mă, căci nimeni nu poate ierta păcatele în afară de Tine!).”
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari] - [Sahih Bukhari - 6306]

Explicarea sensurilor

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că există cuvinte prin care se poate cere iertarea, însă cele mai bune dintre ele sunt: „Allāhumma Ānta Rābbi lā ilāha illa Ānta, khalaqtani, ua ana ‘abduka, ua ana ‘ala ‘ahdika ua ua‘adika ma-statā‘tu, a‘ūdhu Βika min sharri ma sana’tu, abū‘u Laka bini’mātika ‘alaiyya, ua abū‘u bidhanbī, faghfir-li fa innahu la yaghfiru adh-dhunūba illa Anta» (O, Allah, Tu eşti Domnul meu, nu există nimeni şi nimic demn de adorare în afară de Tine! Tu m-ai creat, iar eu sunt robul Tău şi voi fi credincios legământului meu şi promisiunii mele făcute Ţie în cel mai bun mod cu putinţă, conform abilităţii mele. Caut adăpost la Tine de răul din ceea ce am făcut! Sunt conştient de numeroasele Tale binecuvântări asupra mea. Sunt conştient de păcatele mele, de aceea, iartă-mă, căci nimeni nu poate ierta păcatele în afară de Tine! Omul recunoaște în primul rând că Allah este Unul, Unicul, Singurul fără niciun partener și Creatorul lui și că el Îl va asculta pe Allah sub forma unui legământ de credință și că Îl va urma conform abilității sale deoarece omul nu poate face tot ceea ce Allah i-a poruncit să facă și nici nu poate să Îi mulțumească pe deplin pentru binecuvântările primite. Omul ar trebui să caute refugiu doar la Allah de răul pe care l-a făcut. Omul recunoaște și Îi mărturisește lui Allah binecuvântările primite de la El și păcatele făcute de el. După aceasta, omul se roagă la Domnul său să îl ierte, ascunzându-i păcatele și protejându-l de acestea prin Mila și Îndurarea Lui, deoarece doar Allah Preaînaltul poate ierta păcatele. Apoi Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-a spus că această suplicație se spune dimineața și seara, așadar cel care o spune dimineața, de la răsărit și până la apus, înțelegându-i sensurile și crezând în ea și apoi moare, va intra în Paradis. Iar cel care o spune noaptea, de la apus până la răsărit și moare înainte de răsărit, va intra în Paradis.