Hadis: „Cel care jură strâmb cu bună știință, pentru a lua pe nedrept averea unui musulman, se va întâlni cu Allah, iar El va fi mâniat pe acesta.” Al-Așʿath a spus: „Jur pe Allah! Aceasta s-a întâmplat cu mine! Am avut o dispută cu un evreu cu privire la un teren.

عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بنِ مَسْعُودٍ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهُ قَالَ: قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ:
«مَنْ حَلَفَ عَلَى يَمِينٍ وَهُوَ فِيهَا فَاجِرٌ لِيَقْتَطِعَ بِهَا مَالَ امْرِئٍ مُسْلِمٍ، لَقِيَ اللَّهَ وَهُوَ عَلَيْهِ غَضْبَانُ». قَالَ: فَقَالَ الْأَشْعَثُ: فِيَّ وَاللَّهِ كَانَ ذَلِكَ؛ كَانَ بَيْنِي وَبَيْنَ رَجُلٍ مِنَ الْيَهُودِ أَرْضٌ، فَجَحَدَنِي، فَقَدَّمْتُهُ إِلَى النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَقَالَ لِي رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «أَلَكَ بَيِّنَةٌ؟» قُلْتُ: لَا. قَالَ: فَقَالَ لِلْيَهُودِيِّ: «احْلِفْ». قَالَ: قُلْتُ: يَا رَسُولَ اللَّهِ، إِذَنْ يَحْلِفَ وَيَذْهَبَ بِمَالِي. فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى: {إِنَّ الَّذِينَ يَشْتَرُونَ بِعَهْدِ اللَّهِ وَأَيْمَانِهِمْ ثَمَنًا قَلِيلًا}. إِلَى آخِرِ الْآيَةِ.
[صحيح] - [متفق عليه] - [صحيح البخاري: 2416]

Abdullah bin Masoud (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Cel care jură strâmb cu bună știință, pentru a lua pe nedrept averea unui musulman, se va întâlni cu Allah, iar El va fi mâniat pe acesta.” Al-Așʿath a spus: „Jur pe Allah! Aceasta s-a întâmplat cu mine! Am avut o dispută cu un evreu cu privire la un teren. El a negat dreptul meu, așa că l-am adus în fața Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) mi-a spus: «Ai o dovadă?» Am spus: Nu. Atunci i-a spus evreului: «Jură!» Am spus: O, Mesager al lui Allah, el va jura și va pleca cu bunul meu! Atunci Allah Preaînaltul a revelat: „Însă aceia care-și vând făgăduința dată lui Allah și jurămintele lor pe un preț de nimic nu vor avea parte în Viața de Apoi. Și Allah nu le va Vorbi lor, nici nu-Și va îndrepta Privirea spre ei în Ziua Învierii și nici nu-i va purifica. Și vor avea ei parte de o pedeapsă dureroasă.” (Coran, 3:77).
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari și Muslim] - [Sahih Bukhari - 2416]

Explicarea sensurilor

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a avertizat împotriva jurământului mincinos făcut în Numele lui Allah, cu scopul de a obține prin acel jurământ bunul altuia; un astfel de om se va întâlni cu Allah, iar El va fi mâniat pe acesta. Al-Așʿath ibn Qays (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus acest lucru în legătură cu o dispută ce o avea el cu un bărbat evreu referitor la un teren, iar cei doi au cerut judecata Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), care i-a spus lui Al-Așʿath: „Trebuie să aduci o dovadă pentru a-ți susține ceea ce pretinzi; iar dacă nu poți, atunci nu ai decât jurământul celui cu care ești în dispută, adică al pârâtului.” Atunci Al-Așʿath a spus: „O, Mesager al lui Allah, acel bărbat evreu va jura fără să aibă teamă de Allah și va pleca cu bunul meu!” Atunci Allah Preaînaltul a revelat în Coran, drept confirmare a acestui fapt, Cuvintele Sale: „(Însă aceia care-și vând) cei care schimbă (făgăduința dată lui Allah) și Porunca Sa către credincioși de a împlini încrederea (și jurămintele lor), jurând în Numele Său cu minciună, (pe un preț de nimic) din deșertăciunile vieții lumești – aceștia (nu vor avea parte în Viața de Apoi). (Și Allah nu le va Vorbi lor) cu un cuvânt care să-i bucure sau să le fie de folos, ci va fi mâniat pe ei. (Nici nu-Și va îndrepta Privirea spre ei în Ziua Învierii) cu Milă și Bunătate, (și nici nu-i va purifica) prin Iertare și laudă, (Și vor avea ei parte de o pedeapsă dureroasă) din cauza a ceea ce au făcut.”

Dintre beneficiile hadisului

1. Interzicerea luării bunurilor oamenilor în mod ilegal.
2. Importanța drepturilor musulmanilor, fie că este vorba de un drept mic sau mare.
3. Responsabilitatea aducerii dovezii îi revine reclamantului, iar jurământul îi revine pârâtului, dacă acesta neagă.
4. Dreptul de posesie se stabilește prin doi martori, iar dacă reclamantul nu are dovada, atunci pârâtul trebuie să jure.
5. Interzicerea jurământului fals (al-ghamus), care este rostit mincinos pentru a lua pe nedrept dreptul altuia; acesta este un păcat major care îl expune pe cel care îl comite mâniei și pedepsei lui Allah Preaînaltul.
6. Îndemnarea (sfătuirea) judecătorului către părțile aflate în litigiu, în special atunci când urmează să se recurgă la jurământ.