عَنْ رَافِعِ بْنِ خَدِيجٍ رَضيَ اللهُ عنهُ قَالَ:
كُنَّا مَعَ النَّبِيِّ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ بِذِي الحُلَيْفَةِ، فَأَصَابَ النَّاسَ جُوعٌ، فَأَصَابُوا إِبِلًا وَغَنَمًا، قَالَ: وَكَانَ النَّبِيُّ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فِي أُخْرَيَاتِ القَوْمِ، فَعَجِلُوا، وَذَبَحُوا، وَنَصَبُوا القُدُورَ، فَأَمَرَ النَّبِيُّ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ بِالقُدُورِ، فَأُكْفِئَتْ، ثُمَّ قَسَمَ، فَعَدَلَ عَشَرَةً مِنَ الغَنَمِ بِبَعِيرٍ فَنَدَّ مِنْهَا بَعِيرٌ، فَطَلَبُوهُ، فَأَعْيَاهُمْ وَكَانَ فِي القَوْمِ خَيْلٌ يَسِيرَةٌ، فَأَهْوَى رَجُلٌ مِنْهُمْ بِسَهْمٍ، فَحَبَسَهُ اللَّهُ، ثُمَّ قَالَ: «إِنَّ لِهَذِهِ البَهَائِمِ أَوَابِدَ كَأَوَابِدِ الوَحْشِ، فَمَا غَلَبَكُمْ مِنْهَا فَاصْنَعُوا بِهِ هَكَذَا»، فَقَالَ أي رافع: إِنَّا نَرْجُو -أَوْ نَخَافُ- العَدُوَّ غَدًا، وَلَيْسَتْ مَعَنَا مُدًى، أَفَنَذْبَحُ بِالقَصَبِ؟ قَالَ: «مَا أَنْهَرَ الدَّمَ، وَذُكِرَ اسْمُ اللَّهِ عَلَيْهِ فَكُلُوهُ، لَيْسَ السِّنَّ وَالظُّفُرَ، وَسَأُحَدِّثُكُمْ عَنْ ذَلِكَ: أَمَّا السِّنُّ فَعَظْمٌ، وَأَمَّا الظُّفُرُ فَمُدَى الحَبَشَةِ».
[صحيح] - [متفق عليه] - [صحيح البخاري: 2488]
المزيــد ...
Rafiʿ ibn Khadij (Allah să fie mulțumit de el) a relatat:
De la Rafiʿ ibn Khadij (Allah să fie mulțumit de el), a relatat: „Eram cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) la Dhu’l-Hulaifa, când oamenii au fost cuprinși de foame. Au găsit niște cămile și oi, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) era în urma grupului, așa că ei s-au grăbit, le-au sacrificat și au pus oalele pe foc. Atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a poruncit ca oalele să fie răsturnate, apoi a împărțit prada, echivalând zece oi cu o cămilă. Una dintre cămile a fugit și oamenii au încercat s-o prindă, dar i-a istovit. Printre ei erau și câțiva călăreți, iar unul dintre ei a tras o săgeată și, cu Voia lui Allah, cămila a fost oprită. Apoi Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: «Aceste animale au uneori izbucniri precum animalele sălbatice. Așadar, dacă nu puteți să le stăpâniți, faceți cu ele așa cum ați făcut (cu această cămilă).» Rafiʿ a continuat: „Ne temem (sau sperăm) că ne vom confrunta cu dușmanul mâine și nu avem cuțite cu noi. Putem sacrifica cu trestii ascuțite?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: «Tot ceea ce face sângele să curgă și peste care este rostit Numele lui Allah, mâncați din el, în afară de dinte și gheară. Voi lămuri aceasta: dintele este un os, iar gheara este cuțitul etiopienilor.»”
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Bukhari și Muslim] - [Sahih Bukhari - 2488]
Rafiʿ ibn Khadij (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că se aflau împreună cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) la Dhu’l-Hulaifa, când oamenii au fost cuprinși de foame și au obținut ca pradă de război de la politeiști cămile și oi. S-au grăbit să le sacrifice înainte ca prada să fie împărțită și au pus oalele pe foc fără a cere permisiunea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), care se afla în urma convoiului. Atunci când a aflat, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a poruncit ca oalele să fie răsturnate cu tot cu fiertura lor. Apoi a împărțit prada între oameni, echivalând zece oi cu o cămilă. Una dintre cămile a fugit, iar oamenii n-au mai reușit s-o ajungă, iar caii erau puțini. Atunci unul dintre ei a tras asupra cămilei o săgeată, iar Allah a făcut ca ea să se oprească. Atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Aceste animale domestice au uneori comportamente asemenea celor sălbatice; așadar, ceea ce vă scapă de sub control și nu reușiți să prindeți, purtați-vă cu ele așa cum s-a făcut acum.” Atunci Rafiʿ a spus: „Sperăm să ne confruntăm cu dușmanul mâine, dar ne temem că dacă vom folosi armele noastre să tăiem animalele, acestea s-ar putea toci, iar noi avem nevoie de ele pentru luptă, și nu avem cuțit pentru tăiere. Putem sacrifica folosind bețe de trestie goală pe dinăuntru?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Tot ceea ce face sângele să curgă și îl face să se verse abundent, și peste care a fost rostit Numele lui Allah, mâncați din el – în afară de dinte și gheară. Și am să vă explic: dintele este os, iar gheara este folosită de către etiopienii politeiști.”