عَن أبِي هُرَيْرَةَ رضي الله عنه قَالَ:
كُنَّا قُعُودًا حَوْلَ رَسُولِ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ، مَعَنَا أَبُو بَكْرٍ، وَعُمَرُ فِي نَفَرٍ، فَقَامَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ مِنْ بَيْنِ أَظْهُرِنَا، فَأَبْطَأَ عَلَيْنَا، وَخَشِينَا أَنْ يُقْتَطَعَ دُونَنَا، وَفَزِعْنَا، فَقُمْنَا، فَكُنْتُ أَوَّلَ مَنْ فَزِعَ، فَخَرَجْتُ أَبْتَغِي رَسُولَ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ حَتَّى أَتَيْتُ حَائِطًا لِلْأَنْصَارِ لِبَنِي النَّجَّارِ، فَدُرْتُ بِهِ هَلْ أَجِدُ لَهُ بَابًا؟ فَلَمْ أَجِدْ، فَإِذَا رَبِيعٌ يَدْخُلُ فِي جَوْفِ حَائِطٍ مِنْ بِئْرٍ خَارِجَةٍ - وَالرَّبِيعُ الْجَدْوَلُ - فَاحْتَفَزْتُ، فَدَخَلْتُ عَلَى رَسُولِ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ، فَقَالَ: «أَبُو هُرَيْرَةَ» فَقُلْتُ: نَعَمْ يَا رَسُولَ اللهِ، قَالَ: «مَا شَأْنُكَ؟» قُلْتُ: كُنْتَ بَيْنَ أَظْهُرِنَا، فَقُمْتَ فَأَبْطَأْتَ عَلَيْنَا، فَخَشِينَا أَنْ تُقْتَطَعَ دُونَنَا، فَفَزِعْنَا، فَكُنْتُ أَوَّلَ مَنْ فَزِعَ، فَأَتَيْتُ هَذَا الْحَائِطَ، فَاحْتَفَزْتُ كَمَا يَحْتَفِزُ الثَّعْلَبُ، وَهَؤُلَاءِ النَّاسُ وَرَائِي، فَقَالَ: «يَا أَبَا هُرَيْرَةَ» وَأَعْطَانِي نَعْلَيْهِ، قَالَ: «اذْهَبْ بِنَعْلَيَّ هَاتَيْنِ، فَمَنْ لَقِيتَ مِنْ وَرَاءِ هَذَا الْحَائِطَ يَشْهَدُ أَنْ لَا إِلَهَ إِلَّا اللهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ، فَبَشِّرْهُ بِالْجَنَّةِ»، فَكَانَ أَوَّلَ مَنْ لَقِيتُ عُمَرُ، فَقَالَ: مَا هَاتَانِ النَّعْلَانِ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ؟ فَقُلْتُ: هَاتَانِ نَعْلَا رَسُولِ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ، بَعَثَنِي بِهِمَا مَنْ لَقِيتُ يَشْهَدُ أَنْ لَا إِلَهَ إِلَّا اللهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ، بَشَّرْتُهُ بِالْجَنَّةِ، فَضَرَبَ عُمَرُ بِيَدِهِ بَيْنَ ثَدْيَيَّ فَخَرَرْتُ لِاسْتِي، فَقَالَ: ارْجِعْ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ، فَرَجَعْتُ إِلَى رَسُولِ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ، فَأَجْهَشْتُ بُكَاءً، وَرَكِبَنِي عُمَرُ، فَإِذَا هُوَ عَلَى أَثَرِي، فَقَالَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «مَا لَكَ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ؟» قُلْتُ: لَقِيتُ عُمَرَ، فَأَخْبَرْتُهُ بِالَّذِي بَعَثْتَنِي بِهِ، فَضَرَبَ بَيْنَ ثَدْيَيَّ ضَرْبَةً خَرَرْتُ لِاسْتِي، قَالَ: ارْجِعْ، فَقَالَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «يَا عُمَرُ، مَا حَمَلَكَ عَلَى مَا فَعَلْتَ؟» قَالَ: يَا رَسُولَ اللهِ، بِأَبِي أَنْتَ، وَأُمِّي، أَبَعَثْتَ أَبَا هُرَيْرَةَ بِنَعْلَيْكَ، مَنْ لَقِيَ يَشْهَدُ أَنْ لَا إِلَهَ إِلَّا اللهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ بَشَّرَهُ بِالْجَنَّةِ؟ قَالَ: «نَعَمْ»، قَالَ: فَلَا تَفْعَلْ، فَإِنِّي أَخْشَى أَنْ يَتَّكِلَ النَّاسُ عَلَيْهَا، فَخَلِّهِمْ يَعْمَلُونَ، قَالَ رَسُولُ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «فَخَلِّهِمْ».
[صحيح] - [رواه مسلم] - [صحيح مسلم: 31]
المزيــد ...
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el) a spus:
Stăteam împreună cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), iar alături de noi se aflau Abu Bakr și Omar (Allah să fie mulțumit de ei) . Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a plecat și a întârziat să se întoarcă la noi. Ne-am temut că i s-ar fi putut întâmpla ceva, așa că ne-am alarmat și ne-am ridicat cu toții în picioare fiind foarte neliniștiți. Eu am fost primul care s-a alarmat și am ieșit în căutarea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), până când am ajuns la o grădină a Ansarilor, din tribul Banu Najjar. Am căutat în jur o poartă, dar nu am găsit niciuna. Am observat o deschizătură mică în perete, pe unde trecea un izvor de apă, așa că m-am strecurat prin ea și am intrat la Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). El m-a întrebat: „Tu ești Abu Hurairah?” Am răspuns: „Da, o, Trimis al lui Allah.” El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu tine?” Am spus: „Erai cu noi, apoi ai plecat și nu te-ai mai întors, iar noi ne-am temut că ți s-ar fi putut întâmpla ceva. Ne-am îngrijorat, eu fiind primul care s-a alarmat. Am venit la această grădină și m-am strecurat așa cum se strecoară vulpea, iar acești oameni sunt în urma mea.” Atunci, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) m-a întrebat: „O, Abu Hurairah, ia aceste două sandale ale mele. Mergi cu ele și dă-le celor pe care îi întâlnești dincolo de acest zid, care mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, având inima convinsă de acest adevăr, și dă-le vestea bună a Paradisului.” Primul pe care l-am întâlnit a fost Omar (Allah să fie mulțumit de el). El m-a întrebat: „Ce sunt aceste sandale, o Abu Hurairah?” I-am răspuns: „Acestea sunt sandalele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). M-a trimis cu ele pentru cel pe care îl întâlnesc și mărturisește că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, având inima convinsă de acest adevăr, să-i dau vestea bună a Paradisului.” Omar (Allah să fie mulțumit de el) m-a lovit cu mâna pe piept, iar eu am căzut pe spate. Mi-a spus: „Întoarce-te, o Abu Hurairah!” M-am întors la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) cu fața plină de îngrijorare și gata să plâng, iar Omar m-a urmat. Când m-a văzut, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu tine, o Abu Hurairah?” I-am spus: „L-am întâlnit pe Omar și am făcut ceea ce mi-ai spus, dar el m-a lovit cu mâna și m-a trimis înapoi la tine.” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a întrebat pe Omar (Allah să fie mulțumit de el): „O, Omar, ce te-a făcut să faci asta?” Omar a răspuns: „O, Trimis al lui Allah, să fie părinții mei sacrificați pentru tine! L-ai trimis pe Abu Hurairah cu sandalele tale pentru a le da vestea bună celor care mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, având inima convinsă de acest adevăr?!” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: „Da!” Omar a spus: „Atunci nu o face, pentru că mă tem ca oamenii să se bazeze doar pe aceasta și să nu mai muncească. Lasă-i să continue să lucreze (să facă fapte bune). Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Atunci lasă-i (să lucreze).
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Muslim] - [Sahih Muslim - 31]
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) se afla cu companionii săi, printre care Abu Bakr și Omar. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) s-a ridicat și a întârziat să se întoarcă la ei, iar aceștia s-au temut că un dușman i-ar fi făcut ceva rău sau l-ar fi capturat. Atunci, companionii (Allah să fie mulțumit de ei) s-au ridicat îngrijorați, iar primul care a alergat speriat a fost Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el). El a ajuns la o grădină aparținând clanului Banu Najjar și a început să o înconjoare, sperând să găsească o poartă deschisă, dar nu a găsit niciuna. Totuși, a observat o mică deschizătură în perete prin care trecea apa. Și-a strâns trupul și a reușit să intre, unde l-a găsit pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) care i-a spus: „Tu ești o, Abu Hurairah?” El a spus: Da. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ce s-a întâmplat cu tine?” Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Erai cu noi, apoi ai plecat și nu te-ai mai întors. Ne-am temut că ai fi fost luat departe de noi, așa că ne-am îngrijorat. Am fost primul care s-a alarmat, așa că am venit la această grădină și m-am strecurat așa cum se strecoară vulpea, iar acești oameni sunt în urma mea.” Atunci, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a dat lui Abu Hurairah sandalele sale ca un semn și o dovadă că spune adevărul și i-a spus: „Mergi cu aceste două sandale, iar pe oricine vei întâlni dincolo de acest zid care mărturisește că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, având inima convinsă de acest adevăr, atunci acela este dintre locuitorii Paradisului.” Primul pe care l-a întâlnit a fost Omar (Allah să fie mulțumit de el). Acesta l-a întrebat: „Ce sunt aceste două sandale, o Abu Hurairah?” Abu Hurairah a răspuns: „Acestea sunt sandalele Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). M-a trimis cu ele pentru a da vestea bună a Paradisului celor pe care îi întâlnesc și mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, având inima convinsă față de acest adevăr.” Atunci, Omar (Allah să fie mulțumit de el) a lovit cu mâna pieptul lui Abu Hurairah, iar acesta a căzut pe spate. Omar i-a spus: „Întoarce-te, o Abu Hurairah!” Așa că Abu Hurairah s-a întors la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), fiind îngrijorat, cu fața schimbată și pregătit să plângă, iar Omar a mers în urma lui. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Ce s-a întâmplat cu tine, o Abu Hurairah?” Am spus: „L-am întâlnit pe Omar și am făcut ceea ce mi-ai spus. Apoi el m-a lovit atât de tare încât am căzut pe spate și mi-a spus: „Întoarce-te!” Atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Omar: „O, Omar, ce te-a făcut să faci asta?” Omar (Allah să fie mulțumit de el) a răspuns: „O, Trimis al lui Allah, fie ca părinții mei să fie sacrificați pentru tine! L-ai trimis pe Abu Hurairah cu sandalele tale pentru a le da vestea bună celor care mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, având inima convinsă de acest adevăr? Și le-ai promis lor Paradisul?” El a spus: Da. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Nu o face, căci mă tem că oamenii se vor baza doar pe cuvintele acestea și nu vor mai face fapte bune. Lasă-i să muncească.” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Atunci lasă-i.”