Hadis: „A fost un rege dintre cei de dinaintea voastră, care avea un vrăjitor. Când vrăjitorul a îmbătrânit, i-a spus regelui: «Am îmbătrânit. Trimite-mi un băiat pe care să-l învăț magia.» Așa că regele i-a trimis un băiat pentru a-l instrui. Pe drumul către vrăjitor, băiatul trecea pe lângă un călugăr și se așeza lângă el, ascultându-l, iar ceea ce auzea îl impresiona. Astfel, ori de câte ori mergea la vrăjitor, trecea și pe la călugăr și stătea cu el. Când ajungea apoi la vrăjitor, acesta îl bătea. Băiatul s-a plâns călugărului, care i-a spus: «Dacă te temi de vrăjitor, spune-i: M-au ținut părinții. Iar dacă te temi de părinți, spune-le: M-a ținut vrăjitorul.» Pe când se afla în această situație, a întâlnit o fiară mare care împiedica oamenii să treacă. A spus: «Astăzi voi ști: vrăjitorul este mai bun sau călugărul?» A luat o piatră și a zis: «O, Allah, dacă treaba călugărului este mai plăcută Ție decât cea a vrăjitorului, omoară această fiară, astfel încât oamenii să poată trece!» A aruncat piatra și a ucis fiara, iar oamenii au trecut. Apoi a mers la călugăr și i-a povestit ce s-a întâmplat. Călugărul i-a spus: «O, fiule, astăzi ești mai bun decât mine. Ai atins un nivel pe care eu îl văd. Și cu siguranță vei fi pus la încercare. Așadar, dacă vei fi încercat, nu mă trăda!» Băiatul a început apoi să vindece orbi, leproși și alte boli. Un consilier al regelui, care orbise, a auzit de el. I-a adus multe daruri și i-a spus: «Tot ce vezi aici va fi al tău dacă mă vindeci.» Băiatul a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni. Doar Allah vindecă. Dacă crezi în Allah, mă voi ruga Lui și te va vindeca.» A crezut în Allah, iar Allah l-a vindecat. El s-a dus la rege și s-a așezat la locul său obișnuit. Regele i-a spus: «Cine ți-a redat vederea?» El a răspuns: «Domnul meu.» Regele a zis: «Ai un alt domn în afară de mine?» El a răspuns: «Domnul meu și Domnul tău este Allah.» Regele l-a întemnițat și l-a torturat până când a mărturisit cine era băiatul. Apoi a fost adus băiatul. Regele i-a spus: «O, fiule, ai atins un nivel de magie prin care vindeci orbi, leproși și faci alte lucruri!» El a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni. Doar Allah Vindecă.» A fost torturat până când l-a dezvăluit pe călugăr. Acesta a fost adus și i s-a spus: «Renunță la religia ta!» Călugărul a refuzat. Regele a chemat un fierăstrău, l-a pus în mijlocul capului său și l-a tăiat în două. Apoi a fost adus fostul consilier al regelui și i s-a spus: «Renunță la religia ta!» A refuzat și a fost tăiat la fel. Apoi a fost adus băiatul. I s-a spus: «Renunță la religia ta!» A refuzat. Regele l-a dat pe mâna unor oameni și le-a zis: «Duceți-l pe vârful muntelui cutare. Dacă renunță la religia lui, lăsați-l. Dacă nu, aruncați-l.» Când au ajuns acolo, băiatul a spus: «O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!» Muntele s-a cutremurat, toți au căzut, iar băiatul s-a întors la rege. Regele l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?» A spus: «Allah m-a scăpat de ei.» Regele l-a dat altor oameni și le-a spus: «Luați-l într-o barcă, duceți-l în largul mării. Dacă renunță la religia lui, lăsați-l. Dacă nu, aruncați-l în apă.» Băiatul s-a rugat: «O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!» Barca s-a răsturnat și ei s-au înecat, iar băiatul s-a întors la rege. Regele i-a spus: «Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?» Băiatul a răspuns: «Allah m-a scăpat de ei.» Apoi a spus regelui: «Nu mă vei putea omorî decât dacă faci ce îți spun: adună oamenii într-un loc deschis, leagă-mă de un trunchi de copac, ia o săgeată din tolba mea, pune-o în arc și spune: În Numele lui Allah, Domnul băiatului, și trage.» Dacă faci asta, mă vei ucide.» Regele a adunat oamenii, l-a legat de un trunchi, a luat o săgeată din tolba lui, a pus-o în arc, a spus: «În Numele lui Allah, Domnul băiatului» și a tras. Săgeata l-a lovit în tâmplă, și-a pus mâna pe rană și a murit.

عَنْ صُهَيْبٍ رَضيَ اللهُ عنه أَنَّ رَسُولَ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ قَالَ:
"كَانَ مَلِكٌ فِيمَنْ كَانَ قَبْلَكُمْ، وَكَانَ لَهُ سَاحِرٌ، فَلَمَّا كَبِرَ، قَالَ لِلْمَلِكِ: إِنِّي قَدْ كَبِرْتُ، فَابْعَثْ إِلَيَّ غُلَامًا أُعَلِّمْهُ السِّحْرَ، فَبَعَثَ إِلَيْهِ غُلَامًا يُعَلِّمُهُ، فَكَانَ فِي طَرِيقِهِ إِذَا سَلَكَ رَاهِبٌ فَقَعَدَ إِلَيْهِ وَسَمِعَ كَلَامَهُ، فَأَعْجَبَهُ، فَكَانَ إِذَا أَتَى السَّاحِرَ مَرَّ بِالرَّاهِبِ وَقَعَدَ إِلَيْهِ، فَإِذَا أَتَى السَّاحِرَ ضَرَبَهُ، فَشَكَا ذَلِكَ إِلَى الرَّاهِبِ، فَقَالَ: إِذَا خَشِيتَ السَّاحِرَ، فَقُلْ: حَبَسَنِي أَهْلِي، وَإِذَا خَشِيتَ أَهْلَكَ فَقُلْ: حَبَسَنِي السَّاحِرُ، فَبَيْنَمَا هُوَ كَذَلِكَ إِذْ أَتَى عَلَى دَابَّةٍ عَظِيمَةٍ قَدْ حَبَسَتِ النَّاسَ، فَقَالَ: الْيَوْمَ أَعْلَمُ آلسَّاحِرُ أَفْضَلُ أَمِ الرَّاهِبُ أَفْضَلُ؟ فَأَخَذَ حَجَرًا، فَقَالَ: اللهُمَّ إِنْ كَانَ أَمْرُ الرَّاهِبِ أَحَبَّ إِلَيْكَ مِنْ أَمْرِ السَّاحِرِ فَاقْتُلْ هَذِهِ الدَّابَّةَ، حَتَّى يَمْضِيَ النَّاسُ، فَرَمَاهَا فَقَتَلَهَا، وَمَضَى النَّاسُ، فَأَتَى الرَّاهِبَ فَأَخْبَرَهُ، فَقَالَ لَهُ الرَّاهِبُ: أَيْ بُنَيَّ أَنْتَ الْيَوْمَ أَفْضَلُ مِنِّي، قَدْ بَلَغَ مِنْ أَمْرِكَ مَا أَرَى، وَإِنَّكَ سَتُبْتَلَى، فَإِنِ ابْتُلِيتَ فَلَا تَدُلَّ عَلَيَّ، وَكَانَ الْغُلَامُ يُبْرِئُ الْأَكْمَهَ وَالْأَبْرَصَ، وَيُدَاوِي النَّاسَ مِنْ سَائِرِ الْأَدْوَاءِ، فَسَمِعَ جَلِيسٌ لِلْمَلِكِ كَانَ قَدْ عَمِيَ، فَأَتَاهُ بِهَدَايَا كَثِيرَةٍ، فَقَالَ: مَا هَاهُنَا لَكَ أَجْمَعُ، إِنْ أَنْتَ شَفَيْتَنِي، فَقَالَ: إِنِّي لَا أَشْفِي أَحَدًا إِنَّمَا يَشْفِي اللهُ، فَإِنْ أَنْتَ آمَنْتَ بِاللهِ دَعَوْتُ اللهَ فَشَفَاكَ، فَآمَنَ بِاللهِ فَشَفَاهُ اللهُ، فَأَتَى الْمَلِكَ فَجَلَسَ إِلَيْهِ كَمَا كَانَ يَجْلِسُ، فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ: مَنْ رَدَّ عَلَيْكَ بَصَرَكَ؟ قَالَ: رَبِّي، قَالَ: وَلَكَ رَبٌّ غَيْرِي؟ قَالَ: رَبِّي وَرَبُّكَ اللهُ، فَأَخَذَهُ فَلَمْ يَزَلْ يُعَذِّبُهُ حَتَّى دَلَّ عَلَى الْغُلَامِ، فَجِيءَ بِالْغُلَامِ، فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ: أَيْ بُنَيَّ قَدْ بَلَغَ مِنْ سِحْرِكَ مَا تُبْرِئُ الْأَكْمَهَ وَالْأَبْرَصَ، وَتَفْعَلُ وَتَفْعَلُ، فَقَالَ: إِنِّي لَا أَشْفِي أَحَدًا، إِنَّمَا يَشْفِي اللهُ، فَأَخَذَهُ فَلَمْ يَزَلْ يُعَذِّبُهُ حَتَّى دَلَّ عَلَى الرَّاهِبِ، فَجِيءَ بِالرَّاهِبِ، فَقِيلَ لَهُ: ارْجِعْ عَنْ دِينِكَ، فَأَبَى، فَدَعَا بِالْمِئْشَارِ، فَوَضَعَ الْمِئْشَارَ فِي مَفْرِقِ رَأْسِهِ، فَشَقَّهُ حَتَّى وَقَعَ شِقَّاهُ، ثُمَّ جِيءَ بِجَلِيسِ الْمَلِكِ فَقِيلَ لَهُ: ارْجِعْ عَنْ دِينِكَ، فَأَبَى فَوَضَعَ الْمِئْشَارَ فِي مَفْرِقِ رَأْسِهِ، فَشَقَّهُ بِهِ حَتَّى وَقَعَ شِقَّاهُ، ثُمَّ جِيءَ بِالْغُلَامِ فَقِيلَ لَهُ ارْجِعْ عَنْ دِينِكَ، فَأَبَى فَدَفَعَهُ إِلَى نَفَرٍ مِنْ أَصْحَابِهِ، فَقَالَ: اذْهَبُوا بِهِ إِلَى جَبَلِ كَذَا وَكَذَا، فَاصْعَدُوا بِهِ الْجَبَلَ، فَإِذَا بَلَغْتُمْ ذُرْوَتَهُ، فَإِنْ رَجَعَ عَنْ دِينِهِ، وَإِلَّا فَاطْرَحُوهُ، فَذَهَبُوا بِهِ فَصَعِدُوا بِهِ الْجَبَلَ، فَقَالَ: اللهُمَّ اكْفِنِيهِمْ بِمَا شِئْتَ، فَرَجَفَ بِهِمِ الْجَبَلُ فَسَقَطُوا، وَجَاءَ يَمْشِي إِلَى الْمَلِكِ، فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ: مَا فَعَلَ أَصْحَابُكَ؟ قَالَ: كَفَانِيهِمُ اللهُ، فَدَفَعَهُ إِلَى نَفَرٍ مِنْ أَصْحَابِهِ، فَقَالَ: اذْهَبُوا بِهِ فَاحْمِلُوهُ فِي قُرْقُورٍ، فَتَوَسَّطُوا بِهِ الْبَحْرَ، فَإِنْ رَجَعَ عَنْ دِينِهِ وَإِلَّا فَاقْذِفُوهُ، فَذَهَبُوا بِهِ، فَقَالَ: اللهُمَّ اكْفِنِيهِمْ بِمَا شِئْتَ، فَانْكَفَأَتْ بِهِمِ السَّفِينَةُ فَغَرِقُوا، وَجَاءَ يَمْشِي إِلَى الْمَلِكِ، فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ: مَا فَعَلَ أَصْحَابُكَ؟ قَالَ: كَفَانِيهِمُ اللهُ، فَقَالَ لِلْمَلِكِ: إِنَّكَ لَسْتَ بِقَاتِلِي حَتَّى تَفْعَلَ مَا آمُرُكَ بِهِ، قَالَ: وَمَا هُوَ؟ قَالَ: تَجْمَعُ النَّاسَ فِي صَعِيدٍ وَاحِدٍ، وَتَصْلُبُنِي عَلَى جِذْعٍ، ثُمَّ خُذْ سَهْمًا مِنْ كِنَانَتِي، ثُمَّ ضَعِ السَّهْمَ فِي كَبِدِ الْقَوْسِ، ثُمَّ قُلْ: بِاسْمِ اللهِ رَبِّ الْغُلَامِ، ثُمَّ ارْمِنِي، فَإِنَّكَ إِذَا فَعَلْتَ ذَلِكَ قَتَلْتَنِي، فَجَمَعَ النَّاسَ فِي صَعِيدٍ وَاحِدٍ، وَصَلَبَهُ عَلَى جِذْعٍ، ثُمَّ أَخَذَ سَهْمًا مِنْ كِنَانَتِهِ، ثُمَّ وَضَعَ السَّهْمَ فِي كَبْدِ الْقَوْسِ، ثُمَّ قَالَ: بِاسْمِ اللهِ، رَبِّ الْغُلَامِ، ثُمَّ رَمَاهُ فَوَقَعَ السَّهْمُ فِي صُدْغِهِ، فَوَضَعَ يَدَهُ فِي صُدْغِهِ فِي مَوْضِعِ السَّهْمِ فَمَاتَ، فَقَالَ النَّاسُ: آمَنَّا بِرَبِّ الْغُلَامِ، آمَنَّا بِرَبِّ الْغُلَامِ، آمَنَّا بِرَبِّ الْغُلَامِ، فَأُتِيَ الْمَلِكُ فَقِيلَ لَهُ: أَرَأَيْتَ مَا كُنْتَ تَحْذَرُ؟ قَدْ وَاللهِ نَزَلَ بِكَ حَذَرُكَ، قَدْ آمَنَ النَّاسُ، فَأَمَرَ بِالْأُخْدُودِ فِي أَفْوَاهِ السِّكَكِ، فَخُدَّتْ وَأَضْرَمَ النِّيرَانَ، وَقَالَ: مَنْ لَمْ يَرْجِعْ عَنْ دِينِهِ فَأَحْمُوهُ فِيهَا، أَوْ قِيلَ لَهُ: اقْتَحِمْ، فَفَعَلُوا حَتَّى جَاءَتِ امْرَأَةٌ وَمَعَهَا صَبِيٌّ لَهَا فَتَقَاعَسَتْ أَنْ تَقَعَ فِيهَا، فَقَالَ لَهَا الْغُلَامُ: يَا أُمَّهْ اصْبِرِي فَإِنَّكِ عَلَى الْحَقِّ".
[صحيح] - [رواه مسلم] - [صحيح مسلم: 3005]

Suhayb (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„A fost un rege dintre cei de dinaintea voastră, care avea un vrăjitor. Când vrăjitorul a îmbătrânit, i-a spus regelui: «Am îmbătrânit. Trimite-mi un băiat pe care să-l învăț magia.» Așa că regele i-a trimis un băiat pentru a-l instrui. Pe drumul către vrăjitor, băiatul trecea pe lângă un călugăr și se așeza lângă el, ascultându-l, iar ceea ce auzea îl impresiona. Astfel, ori de câte ori mergea la vrăjitor, trecea și pe la călugăr și stătea cu el. Când ajungea apoi la vrăjitor, acesta îl bătea. Băiatul s-a plâns călugărului, care i-a spus: «Dacă te temi de vrăjitor, spune-i: M-au ținut părinții. Iar dacă te temi de părinți, spune-le: M-a ținut vrăjitorul.» Pe când se afla în această situație, a întâlnit o fiară mare care împiedica oamenii să treacă. A spus: «Astăzi voi ști: vrăjitorul este mai bun sau călugărul?» A luat o piatră și a zis: «O, Allah, dacă treaba călugărului este mai plăcută Ție decât cea a vrăjitorului, omoară această fiară, astfel încât oamenii să poată trece!» A aruncat piatra și a ucis fiara, iar oamenii au trecut. Apoi a mers la călugăr și i-a povestit ce s-a întâmplat. Călugărul i-a spus: «O, fiule, astăzi ești mai bun decât mine. Ai atins un nivel pe care eu îl văd. Și cu siguranță vei fi pus la încercare. Așadar, dacă vei fi încercat, nu mă trăda!» Băiatul a început apoi să vindece orbi, leproși și alte boli. Un consilier al regelui, care orbise, a auzit de el. I-a adus multe daruri și i-a spus: «Tot ce vezi aici va fi al tău dacă mă vindeci.» Băiatul a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni. Doar Allah vindecă. Dacă crezi în Allah, mă voi ruga Lui și te va vindeca.» A crezut în Allah, iar Allah l-a vindecat. El s-a dus la rege și s-a așezat la locul său obișnuit. Regele i-a spus: «Cine ți-a redat vederea?» El a răspuns: «Domnul meu.» Regele a zis: «Ai un alt domn în afară de mine?» El a răspuns: «Domnul meu și Domnul tău este Allah.» Regele l-a întemnițat și l-a torturat până când a mărturisit cine era băiatul. Apoi a fost adus băiatul. Regele i-a spus: «O, fiule, ai atins un nivel de magie prin care vindeci orbi, leproși și faci alte lucruri!» El a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni. Doar Allah Vindecă.» A fost torturat până când l-a dezvăluit pe călugăr. Acesta a fost adus și i s-a spus: «Renunță la religia ta!» Călugărul a refuzat. Regele a chemat un fierăstrău, l-a pus în mijlocul capului său și l-a tăiat în două. Apoi a fost adus fostul consilier al regelui și i s-a spus: «Renunță la religia ta!» A refuzat și a fost tăiat la fel. Apoi a fost adus băiatul. I s-a spus: «Renunță la religia ta!» A refuzat. Regele l-a dat pe mâna unor oameni și le-a zis: «Duceți-l pe vârful muntelui cutare. Dacă renunță la religia lui, lăsați-l. Dacă nu, aruncați-l.» Când au ajuns acolo, băiatul a spus: «O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!» Muntele s-a cutremurat, toți au căzut, iar băiatul s-a întors la rege. Regele l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?» A spus: «Allah m-a scăpat de ei.» Regele l-a dat altor oameni și le-a spus: «Luați-l într-o barcă, duceți-l în largul mării. Dacă renunță la religia lui, lăsați-l. Dacă nu, aruncați-l în apă.» Băiatul s-a rugat: «O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!» Barca s-a răsturnat și ei s-au înecat, iar băiatul s-a întors la rege. Regele i-a spus: «Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?» Băiatul a răspuns: «Allah m-a scăpat de ei.» Apoi a spus regelui: «Nu mă vei putea omorî decât dacă faci ce îți spun: adună oamenii într-un loc deschis, leagă-mă de un trunchi de copac, ia o săgeată din tolba mea, pune-o în arc și spune: În Numele lui Allah, Domnul băiatului, și trage.» Dacă faci asta, mă vei ucide.» Regele a adunat oamenii, l-a legat de un trunchi, a luat o săgeată din tolba lui, a pus-o în arc, a spus: «În Numele lui Allah, Domnul băiatului» și a tras. Săgeata l-a lovit în tâmplă, și-a pus mâna pe rană și a murit. Oamenii au strigat: «Am crezut în Domnul băiatului! Am crezut în Domnul băiatului! Am crezut în Domnul băiatului!» Unul dintre curtenii regelui a venit și i-a zis: «Vezi ce ți-ai dorit să eviți? Iată că ți s-a întâmplat: oamenii au crezut!» Regele a poruncit să se sape șanțuri la intrările orașului, s-au aprins focuri și li s-a spus oamenilor: «Cine nu renunță la religia lui, aruncați-l în foc!» sau: «Intră în el!» Așa au făcut până când a venit o femeie cu copilul ei. A ezitat să sară în foc, iar copilul i-a spus: «Mamă, ai răbdare, căci urmezi calea adevărată!»
[Sahih (hadis autentic)] - [Narat de Muslim] - [Sahih Muslim - 3005]

Explicarea sensurilor

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a relatat că a existat un rege printre popoarele dinaintea noastră și că acesta avea un vrăjitor. Când vrăjitorul a îmbătrânit, i-a spus regelui: Am îmbătrânit, așadar trimite-mi un băiat pe care să îl învăț magia. Așa că regele i-a trimis un băiat să-l învețe, iar pe drumul său spre vrăjitor, băiatul întâlnea un călugăr. Într-o zi s-a așezat lângă el și a ascultat vorbele sale, care i-au plăcut. Astfel, ori de câte ori mergea la vrăjitor, trecea mai întâi pe la călugăr și se oprea să-l asculte. Însă când ajungea la vrăjitor, acesta îl bătea pentru întârziere. Băiatul s-a plâns călugărului, iar acesta i-a spus: „Dacă te temi de vrăjitor, spune: M-au ținut părinții, iar dacă te temi de părinți, spune: M-a ținut vrăjitorul.” Într-o zi, pe când se afla în drum, a dat peste o fiară mare care împiedica oamenii să treacă. A spus: „Astăzi voi afla: vrăjitorul este mai bun sau călugărul este mai bun?” A luat o piatră și a spus: „O, Allah, dacă treaba călugărului îți este mai plăcută Ție decât cea a vrăjitorului, omoară această fiară, pentru ca oamenii să poată merge mai departe.” A aruncat piatra și a ucis fiara, iar oamenii au putut trece. Apoi s-a dus la călugăr și i-a povestit ce s-a întâmplat, iar călugărul i-a spus: „O, fiule, astăzi ești mai bun decât mine. Ai atins un nivel pe care îl pot vedea cu ochii mei. Și cu siguranță vei fi pus la încercare. Așadar, dacă vei fi încercat, nu mă trăda.” Băiatul vindeca orbii, leproșii și trata oamenii de diverse boli cu Voia lui Allah. Un apropiat al regelui, care își pierduse vederea, a auzit de el și a venit la băiat cu multe daruri, spunând: „Tot ceea ce vezi aici din aceste daruri este al tău, dacă mă vindeci.” El a răspuns: „Eu nu vindec pe nimeni, ci doar Allah vindecă. Dacă tu crezi în Allah, mă voi ruga Lui și El te va vindeca.” A crezut în Allah, iar Allah l-a vindecat. Apoi s-a dus la rege și s-a așezat la locul său obișnuit. Regele l-a întrebat: „Cine ți-a redat vederea?” El a răspuns: „Domnul meu.” Regele a zis: „Ai tu un alt domn în afară de mine?” El a spus: „Domnul meu și Domnul tău este Allah.” Atunci l-a arestat și a continuat să-l tortureze până când i-a spus cine este băiatul. Băiatul a fost adus, iar regele i-a spus: „O, fiule, se pare că magia ta a ajuns la un asemenea nivel încât îi vindeci pe orbi și pe leproși și faci lucruri uimitoare.” El a răspuns: „Eu nu vindec pe nimeni, ci doar Allah vindecă.” Atunci regele l-a arestat și a continuat să-l tortureze până când a dezvăluit cine era călugărul. A fost adus călugărul și i s-a spus: „Renunță la religia ta!” Dar el a refuzat. Atunci regele a cerut fierăstrăul, l-a pus în mijlocul capului său și l-a tăiat în două. Apoi a fost adus apropiatul regelui și i s-a spus: „Renunță la religia ta!” Dar a refuzat, așa că fierăstrăul a fost pus în mijlocul capului său și a fost tăiat în două. Apoi a fost adus băiatul și i s-a spus: „Renunță la religia ta!” Dar el a refuzat, așa că regele l-a dat pe mâna unui grup de oameni între trei și zece dintre însoțitorii săi. Le-a spus: „Duceți-l pe muntele cutare, urcați cu el până în vârf. Dacă renunță la religia lui, lăsați-l în pace, iar dacă nu, aruncați-l.” Așa că au mers cu el și au urcat muntele. Băiatul a spus: „O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!” Muntele s-a cutremurat puternic, iar ei au căzut și au murit. Iar băiatul a venit mergând la rege. Regele l-a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?” El a răspuns: „Allah m-a scăpat de ei.” Atunci l-a dat pe mâna unui alt grup dintre însoțitorii săi și le-a spus: „Luați-l și duceți-l într-o barcă mică, mergeți cu el în mijlocul mării; dacă renunță la religia lui, lăsați-l, iar dacă nu, aruncați-l în apă.” Așa că au plecat cu el, iar băiatul a spus: „O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!” Atunci barca s-a răsturnat cu ei, iar ei s-au înecat, iar băiatul a venit mergând la rege. Regele l-a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?” El a răspuns: „Allah m-a scăpat de ei.” Apoi băiatul i-a spus regelui: „Nu mă vei putea ucide decât dacă faci ceea ce îți voi spune.” Regele a întrebat: „Și ce trebuie să fac?” Băiatul a spus: „Adună oamenii într-un loc deschis, leagă-mă de un trunchi de copac, ia o săgeată din tolba mea, pune-o în coarda arcului și spune: În Numele lui Allah, Domnul băiatului. Apoi trage în mine. Dacă faci asta, mă vei ucide.” Așadar, regele a adunat oamenii într-un loc deschis, l-a legat de un trunchi, a luat o săgeată din tolba lui, a pus-o în mijlocul arcului, a spus: „În Numele lui Allah, Domnul băiatului” și a tras. Săgeata l-a lovit în tâmplă, între ochi și ureche, și-a dus mâna la rană, la locul unde a fost lovit, și a murit. Atunci oamenii au spus: „Am crezut în Domnul băiatului! Am crezut în Domnul băiatului! Am crezut în Domnul băiatului!” Atunci a venit cineva la rege și i-a spus: „Ai văzut ceea ce te temeai că se va întâmpla?” „S-a întâmplat, pe Allah, ceea ce te-ai temut – oamenii l-au urmat pe băiat și au crezut cu toții în Domnul lui.” Atunci regele a poruncit să se sape șanțuri mari și lungi la intrările drumurilor, să fie aprinse focuri în ele și a spus: „Cine nu renunță la religia sa, să fie aruncat în foc.” Și au făcut ceea ce le-a poruncit regele, până când a venit o femeie cu copilul ei. Ea a ezitat și a rămas pe loc, nevrând să intre în foc. Atunci copilul i-a spus: „Mamă, ai răbdare, căci urmezi calea adevărată.”

Dintre beneficiile hadisului

1. Confirmarea manifestărilor extraordinare (karamah) ale celor evlavioși, dintre care se numără: uciderea fiarei mari prin aruncarea băiatului, acceptarea rugii băiatului de două ori și vorbirea pruncului sugar.
2. Ajutorul divin pentru cel care se încrede în Allah Preaînaltul.
3. Evidențierea nobleței răbdării și a statorniciei în credință.
4. Înțelepciunea de a învăța la o vârstă fragedă, deoarece tânărul reține, de obicei, mai repede și mai ușor decât cel în vârstă.
5. Tăria credinței acestui băiat, care nu a ezitat și nu s-a abătut de la credința sa.
6. Allah Preaînaltul îi răspunde rugii celui aflat în nevoie atunci când Îl invocă.
7. Este permis ca omul să se expună riscului de a-și pierde viața pentru un folos general al musulmanilor, așa cum a făcut acest băiat când i-a arătat regelui cum să-l omoare – luând o săgeată din tolba lui, punând-o în coarda arcului și spunând: „În Numele lui Allah, Domnul băiatului.”
8. Este permisă minciuna în război și în situații similare, precum și pentru salvarea propriei vieți.
9. Credinciosul este pus la încercare în ceea ce privește sinceritatea credinței sale și statornicia în rostirea adevărului, chiar dacă aceasta îl duce până la sacrificarea propriei vieți.
10. Sacrificiul pe calea Chemării la Allah și pentru afirmarea Adevărului.
11. Inimile oamenilor sunt în Mâna lui Allah: El călăuzește pe cine Voiește și rătăcește pe cine Voiește. Băiatul a fost călăuzit chiar dacă se afla în grija vrăjitorului și sub autoritatea regelui rătăcit.
12. Este permis să-I ceri lui Allah Preaînaltul să-i arate robului un semn prin care să recunoască adevărul și să dobândească certitudinea.
13. Cei credincioși folosesc tot ce le-a dăruit Allah, din Bunătatea Sa, pentru a sprijini Religia Lui și pentru a-i chema și pe alții la Calea cea Dreaptă.
14. Cauzele pieirii sunt în Mâna lui Allah; dacă Voiește, le împlinește, iar dacă Voiește, le anulează.
15. Necredincioșilor nu le lipsesc dovezile și argumentele pentru a crede, ci cauza necredinței lor este încăpățânarea și trufia.
16. Tiranii și cei nedrepți sunt dispuși să-i ucidă pe toți oamenii doar pentru a-și păstra poziția și plăcerile vieții lumești.
17. Allah îi pedepsește pe cei nedrepți în moduri neașteptate, căci oamenii au crezut în Domnul băiatului când au văzut statornicia lui, sinceritatea chemării sale și faptul că nu s-a temut de reproșurile celor care îl criticau în Calea lui Allah.
18. Există și alții care au vorbit din leagăn în afară de Profetul Iisus (Pacea fie asupra lui), iar acest hadis explică spusele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Nu au vorbit din leagăn decât trei...” – menționându-i și limitându-i la Fiii lui Israel, fără a-i include pe alții.